Vis împlinit cu sprijinul comunității: două văcuțe Mini Highland au schimbat viața unei familii de corporatiști
Roxana Dobre – Agrointeligența
O familie de tineri corporatiși a trecut de la viața de birou la pășune și animale, din dragoste pentru natură și traiul autentic de la țară.
Au lăsat în urmă apartamentul din București și programul de birou pentru o gospodărie în comuna Dor Mărunt, județul Călărași, unde își construiesc, pas cu pas, o microfermă. Andra și Cătălin Tanasov lucrează în continuare în corporație, însă fiecare dimineață începe cu hrănirea animalelor, iar vedetele gospodăriei sunt două văcuțe Mini Highland, aduse tocmai din Germania, după luni întregi de căutări și o campanie prin care comunitatea lor online i-a ajutat să-și îndeplinească visul.
Într-o perioadă în care tot mai mulți visează să evadeze din aglomerația orașelor, Andra și Cătălin Tanasov au făcut pasul pe care puțini au curajul să îl facă. Cei doi, angajați în corporații, și-au schimbat radical stilul de viață și s-au mutat din București în comuna Dor Mărunt, județul Călărași.
Familia Tanasov și-a construit un nou început la țară alături de două văcuțe Mini Highland
Înainte de mutare, Andra lucra ca Bid Specialist, iar Cătălin ocupa funcția de Payment Operations Lead. Niciunul nu provenea dintr-o familie de fermieri, iar pentru Andra contactul cu satul a fost unul sporadic.
”Eu, Andra, am fost toată viața orășeancă get-beget. Nici măcar nu am avut norocul de a avea bunici la țară, însă, de mică, am fost o mare iubitoare de animale, de natură și de mediul rural, ori de câte ori aveam ocazia să ajung acolo. Cătălin, în schimb, și-a petrecut verile copilăriei la țară, alături de bunicii lui. Am ajuns aici întâmplător, însă coincidența face ca satul în care a copilărit Cătălin să fie la doar 15 minute de noi. Când am început să căutăm case, am luat în calcul o distanță de maximum 100 de kilometri de București. Ulterior, ne-am îndrăgostit de această zonă din județul Călărași și ne-am restrâns căutările aici. După aproximativ șase-șapte luni, am găsit terenul și căsuța în care locuim acum. Terenul a fost cel care ne-a cucerit cu adevărat, pentru că ne oferea spațiul necesar ca să ne construim visul de a avea o mini-fermă”, a dezvăluit Andra Tanasov pentru Agrointeligența-AGROINTEL.RO.
Aceasta a mai povestit că mutarea nu a însemnat renunțarea la carierele din corporație. Cei doi continuă să lucreze full-time, însă exclusiv de acasă, lucru posibil după pandemia de COVID-19. ”Am renunțat la viața trăită efectiv la birou, însă lucrăm în continuare în corporație, doar că de acasă. Odată cu pandemia, am primit posibilitatea de a lucra complet de la distanță, iar, din fericire, această opțiune s-a păstrat și după încheierea perioadei critice. Faptul că petreceam atât de mult timp închiși în casă – pe atunci, într-un apartament cu două camere din București – ne-a întărit convingerea că trebuie să ne mutăm la curte. Așa cum spuneam, pandemia ne-a arătat cât de „închiși” eram la bloc, mai ales în astfel de situații. Deveniserăm foarte sedentari și, de câțiva ani, ne tot gândeam să ne mutăm la țară, însă nu aveam posibilitatea financiară de a face tranziția. La un moment dat, am rămas însărcinată și atunci am înțeles că nu mai era vorba doar despre ce ne doream noi, ci și despre viața pe care voiam să i-o oferim unui viitor copil. Din păcate, am pierdut acea sarcină și încă una ulterior, însă acel moment a fost factorul decisiv. Nu ne-am mai abătut de la drum și ne-am continuat călătoria către visul pe care îl purtam în suflet cu mult înainte ca toate acestea să se întâmple”, a mai spus aceasta.
Dacă ar alege un singur argument pentru viața la țară, Andra ar spune că liniștea este cea care nu poate concura cu nimic din ceea ce oferă confortul orașului. ”Liniștea, aș spune că ne-a suprins cel mai mult după mutare. Nu este o liniște mută, ci, în primul rând, una sufletească, însoțită de sunetele naturii. Ne-a surprins și faptul că am realizat că o parte din anxietatea pe care o purtam cu noi la oraș era provocată de aglomerație, gălăgie, sirene și claxoane. Aici, parcă, în sfârșit, am reușit să ne deconectăm de toate grijile, chiar dacă, în perioada mutării, aveam o sursă uriașă de stres: renovarea casei bătrânești”, își mai amintește Andra Tanasov.
Citiți și: Rasele de vaci pitice, din ce în ce mai populare. Cât costă și care sunt avantajele
Gospodărie construită cu greu de la zero
Realitatea rurală a fost în primă fază departe de cea visată iar primele luni nu au coincis cu imaginea idilică pe care o au mulți despre viața la sat. Renovarea casei vechi le-a consumat o mare parte din buget, iar experiențele neplăcute cu echipele de constructori i-au obligat să amâne multe dintre planurile inițiale.
”Probabil cele mai mari provocări au fost lipsa de cunoștințe și resursele materiale limitate. Am avut experiențe extrem de neplăcute cu meșterii care ne-au renovat casa bătrânească și ne-am trezit fără bani, cu locuința nici pe jumătate terminată și cu nevoia de a cumpăra utilaje pentru grădină. Entuziasmul era uriaș: voiam să semănăm, să plantăm, să ne luăm păsări și să facem de toate, însă era greu să le realizăm pe toate deodată. Odată cu dezvoltarea comunității noastre din social media, am reușit să obținem o mare parte dintre utilaje prin colaborări și, încet-încet, am dus la capăt toate proiectele”, a spus Andra.
Aceasta își amintește că la început, a făcut rai din ce a avut. ”Am reciclat tot ce am găsit prin curte pentru a construi prima volieră pentru păsări, am profitat de faptul că începuserăm să avem vizibilitate în social media pentru a obține colaborări și a primi utilaje de grădină, iar din salarii cumpăram treptat lucrurile de care aveam nevoie. Cea mai mare investiție a fost, ulterior, grajdul. Ne-am dorit o construcție stabilă pe termen lung, cât de cât estetică și suficient de mare, pentru că știm că nu ne vom opri la numărul actual de animăluțe. Urmează să construim cotețe noi pentru păsări, deoarece numărul lor a crescut considerabil. Între timp avem mai multe rase de rațe, ne-am luat și gâște și nu știm ce alte idei ne vor mai veni. Trebuie să refacem toate gardurile, să amenajăm un țarc pentru căței și unul pentru animalele mari, să delimităm grădina de legume, să construim adăposturi noi pentru câini și pisici și multe altele. Nu cred că investițiile într-un astfel de loc se termină vreodată”, a explicat antreprenoarea.
Văcuțele care i-au cucerit pe soții Tanasov
Atracția principală a gospodăriei este reprezentată de Celeste și Adonis, două exemplare din rasa Mini Highland, cele care au devenit ”simbolul” fermei. Achiziția animalelor nu a fost deloc simplă. Rasa este rar întâlnită în România, iar exemplarele au fost achiziționate din Germania.
”Văcuțele noastre, Celeste și Adonis, sunt din rasa Mini Highland. Eu am avut o adevărată fascinație pentru toate felurile de văcuțe, cu mult înainte să ne mutăm la țară. Dacă este să fiu sinceră, decizia mea de a mă muta la sat a fost influențată și de posibilitatea ca, într-o zi, să am propria văcuță. Inițial îmi doream una din rasa Highland, de talie standard, însă ulterior am aflat că există și varianta pitică. Din ziua aceea nu am mai avut liniște și mă gândeam adesea la ele. Pentru că ajunsesem deja să documentez pe rețelele sociale o mare parte din viața noastră, activitățile zilnice și planurile de viitor, am decis să scriu și despre acest vis – cel mai mare vis al meu de până atunci: să am, cândva, o asemenea văcuță. Mă hotărâsem să lansez un jurnal de manifestare online, în care să povestesc zilnic despre pașii pe care îi făceam pentru a-mi îndeplini acest ideal. Ulterior, oamenii din comunitatea mea au vrut să contribuie financiar, pentru a mă ajuta să ajung mai repede acolo, deoarece este o rasă foarte rară și costisitoare. Jurnalul de manifestare s-a numit „Un leu pentru visul meu”, iar prin donații am reușit să strângem aproximativ 40% din valoarea văcuțelor. După provocarea financiară a urmat însă partea și mai grea: să le găsim. După multe căutări, le-am găsit în Germania, dar transportul costa mai mult decât o văcuță. Tot cu ajutorul comunității mele, am ajuns la oamenii potriviți, iar cineva ne-a ajutat să le aducem mai aproape”, a povestit cu entuziasm Andra Tanasov.
Aceasta a mai spus că ceea ce le face deosebite pe văcuțele din rasa Mini Highland este faptul că sunt pitice și, la maturitate, nu depășesc aproximativ un metru înălțime la greabăn, ceea ce le face potrivite pentru ferme mici. ”Nu sunt însă crescute pentru producția de lapte: nici după fătare nu vor produce mai mult decât cantitatea necesară pentru a-și hrăni vițelul în mod optim. Eu m-am îndrăgostit în primul rând de aspectul lor și de ideea că, având o talie mai mică, ar putea fi mai ușor de îmblânzit, controlat și îngrijit. Eu iubesc ambele văcuțe în egală măsură, însă iubirea este diferită pentru fiecare ființă în parte. Când au ajuns acasă, erau foarte speriate și păreau traumatizate de oameni. Adonis s-a deschis mult mai repede decât Celeste. După doar două-trei zile, m-a lăsat să îl mângâi și să îl țesălez. Celeste, în schimb, a avut o perioadă de aproximativ două săptămâni în care fugea și se zbătea dacă încercam să o prindem. Iubirea și încrederea ei au trebuit câștigate cu multe cuvinte frumoase, multe încercări de a o mângâia, respectându-i însă limitele, și multe bunătăți oferite din palmă. Într-o zi, m-a primit și ea cu ușurință în rutina ei, iar acum îi drăgălesc și îi iubesc toată ziua pe amândoi”, punctat fermierița.
Programul începe în fermă și continuă în corporație
Rutina zilnică este împărțită între activitatea profesională și cea din gospodărie. Ziua începe cu hrănirea animalelor, curățenia în adăposturi și verificarea întregii ferme. Urmează programul de lucru la calculator, iar după-amiaza este dedicată construcțiilor, reparațiilor și lucrărilor agricole.
„La țară nu există weekend și nici program fix. Animalele au nevoie de îngrijire în fiecare zi”, a menționat fermierița. Pe lângă bovine, gospodăria adăpostește capre, alpaca, gâște, rațe, găini, câini și pisici.
Aceasta spune că o zi nu seamnă niciodată cu alta iar momentele amuzante sunt la ordinea zilei în gospodăria tinerilor din Dor Mărunt.
”Fiecare animăluț are o personalitate diferită și propriile giumbușlucuri preferate. Atlas, masculul nostru de alpaca, este foarte special – la propriu și la figurat. Are o problemă la picioarele din față și, din acest motiv, nu este un exemplar pe care mulți oameni și l-ar fi dorit. Noi însă vrem ca o parte din fermă să rămână un sanctuar, un loc pentru animăluțele cu dizabilități care ajung în grija noastră. Până acum avem câteva rățuște care fie nu merg bine, fie au gâtul strâmb, o gâscă cu o lăbuță deformată, un pisoi cu probleme neurologice și locomotorii și pe Atlas, cu piciorușele lui strâmbe. Lui îi place foarte mult apa și a descoperit cădițele de bălăceală ale rățuștelor, așa că își petrece mare parte din zi cu picioarele în apă, după care se tăvălește în pământ. Din acest motiv este aproape mereu murdar – nu pentru că nu îl îngrijim, ci pentru că asta îl face fericit, iar nouă ne pasă foarte mult de fericirea animalelor noastre. Căprițele sunt niște acrobate excepționale și se cațără pe toate materialele noastre de construcții, Aspazia, cocoșul nostru iubăreț, vine mereu să ceară atenție și bunătăți când ne vede că le împărțim altora, cei cinci căței se joacă și aleargă toată ziua prin curte, iar cele șapte pisicuțe sunt iubitoare și năzdrăvane. Văcuțele au uneori, mai ales seara, câte un episod de „zoomies”, adică încep să alerge prin curte. Este adorabil să vezi cum toate speciile de animale comunică, chiar dacă vorbesc limbi diferite. Cred însă că iubirea este o limbă universală între noi toți”, a povestit cu entuziasm Andra.
Agricultura, între pasiune și investiție
În prezent, veniturile principale ale familiei provin încă din activitatea desfășurată în corporație. Ferma generează doar venituri ocazionale din vânzarea de ouă, pui sau boboci de rață, iar încasările din social media și din produsele cu brandul propriu sunt reinvestite în dezvoltarea gospodăriei.
„Cea mai mare investiție este, de fapt, alegerea de a renunța o perioadă la concedii și la multe cheltuieli personale pentru a construi ceea ce ne dorim.”
Pe termen lung, planurile includ extinderea adăposturilor, amenajarea unui iaz, realizarea unui spațiu destinat vizitatorilor și dezvoltarea unui Punct Gastronomic Local. De asemenea, odată ce efectivul de capre va ajunge la maturitate, familia intenționează să producă lapte și brânzeturi artizanale.
”Nu știu dacă am măsurat vreodată succesul exclusiv în bani, într-un titlu cât mai pompos la serviciu sau în lucruri materiale. Totuși, înainte mă concentram mai mult pe promovarea la job, pe câștiguri mai mari și pe cât mai multe călătorii. Acum simt că am succes și că sunt bogată doar pentru că am liniște, împlinire sufletească, o grădină plină de ființe fericite și iubirea lor necondiționată. Îmi pot cultiva propriile fructe și legume, pot folosi ouăle păsărilor noastre, iar pe viitor vom avea și lactate și brânzeturi făcute de noi. Astăzi cred că succesul se găsește în lucrurile simple, care te fac să simți că ai un rost, și în liniștea sufletească pe care o ai înainte de culcare. Jobul din corporație este acum un instrument care ne ajută să susținem acest „hobby”, până când vom reuși să îl transformăm într-o afacere. Odată cu pasul spre viața de la țară am descoperit că suntem mult mai capabili decât credeam, că avem mult curaj și că, atunci când este nevoie, punem la bătaie totul. Am aflat că avem multă ambiție și perseverență, că purtăm în noi o iubire enormă pe care o putem oferi animalelor și că multe dintre limitele noastre sunt doar cele pe care ni le impunem singuri. Ne-am dat seama că aproape totul este posibil atunci când ai curajul să-ți urmezi visul și ești dispus să muncești pentru el”, a concluzionat tânăra.
Pe soții Tanasov îi găsiți în mediul online sub numele „Cuibul de sub stele” pe aproape toate platformele de social media.
