Micii fermieri și veniturile reduse ale acestora – puncte slabe ale agriculturii românești!
Roxana Dobre – Agrointeligența
Micii fermieri, cei care lucrează sub 5 hectare, reprezintă unul dintre ”punctele slabe” ale agriculturii românești, se subliniază în analiza SWOT (supusă consultării), care stă la baza elaborării Planurilor Strategice (PS). În plus, se mai arată în documentul oficial lansat de Ministerul Agriculturii, și distribuirea neuniformă a sprijinului pe suprafață, SAPS, indică un punct slab din moment ce 0,27% din beneficiari încasează 31% din valoarea plăților unice pe suprafață.
În România, un sprijin important pentru încurajarea micilor fermieri a fost acordat în perioada de programare 2014-2020 şi prin Pilonul II, submăsura 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”. Analizând gradul de depunere a proiectelor pentru solicitarea sprijinului financiar în cadrul celor 5 sesiuni încheiate (2015-2019), se constată o atractivitate mare pentru sprijinul acordat prin această submăsură, cu o tendință ascendentă, de la 41.48% în 2015 -primul an de implementare a submăsurii ajungând la 87,90% în anul 2017.
Situația în ceea ce privește schema de mici fermieri, a cărei implementare a început în anul 2015 este următoarea:
Se poate observa astfel că, în campania aferentă anului 2016, aproape 64% din beneficiarii plăților directe au intrat în schema nou introdusă în perioada 2014-2020 (având dreptul la o plată de până la 1.250 euro/an), lucrând o suprafață de aproximativ 17% din totalul suprafeței pentru care se acordă plăți din Pilonul I.
În textul citat se mai arată că agricultura României are următoarele puncte slabe:
– Venituri mici în special în cazul fermelor zootehnice mixte (creşterea mai multor specii), precum şi în cazul exploatațiilor mixte de tip vegetal și animal, dar şi la nivelul exploatațiilor mixte vegetale/horticole
– Număr foarte mare al exploatațiilor de mici dimensiuni (sub 5 ha)
– Dimensiune medie scăzută a exploatațiilor agricole (3,65 ha) de 4,5 ori sub nivelul mediei UE
– Dimensiunea economică a exploatațiilor scăzută (de 9,8 ori față de media UE)
– Venituri mici ale fermierilor/lucrătorilor în agricultură comparativ cu celelalte sectoare, ceea ce conduce la abandonarea activităților agricole în favoarea altor tipuri de activități
– O pondere ridicată a suprafeţelor agricole situate în zone afectate de constrângeri naturale, caracterizate de productivităţi reduse ale terenurilor, în special în zona montană
– Gradul de dotare tehnică scade proporțional cu scăderea dimensiunii exploatației
– Dotare/utilizare redusă cu sisteme de avertizare timpurie/protecție împotriva efectelor climatice adverse
– Reticența fermierilor de a se organiza în structuri asociative cu rol economic
– Distribuirea neuniformă a sprijinului SAPS (0,27% din beneficiari încasează 31% din valoarea plăților unice pe suprafață
– O volatilitate mare a veniturilor (cauzată de secetă, inundații, boli).
– Vulnerabilitatea crescută a fermierilor în gestionarea riscurilor
– Nivel scăzut de pregătire profesională de bază și de competenţe profesionale în rândul fermierilor și servicii de consiliere și consultanță precare.
-Nivel scăzut de informare asupra posibilitatilor de dezvoltare.
În ceea ce privește structura pe categorii a exploatațiilor agricole, din analiza datelor statistice se constată că se păstrează caracterul de polarizare a agriculturii din România. Se poate observa că, un număr foarte mare de exploatații sunt aferente grupei de până la 2 ha (2.480.770), respectiv 72% din totalul exploatațiilor înregistrate. În mare măsură, terenul agricol utilizat este în proprietate și exploatat în vederea obținerii de bunuri pentru consumul propriu, fără
a fi desfășurată activitate economică orientată către piață. Aceste exploatații utilizează în total 1,53 milioane ha (12,24% din Suprafață Aagricolă Utilizată (SAU) totală). Aceeași situație o regăsim analizând toate categoriile de până la 5 ha. Din numărul total de explotații (3.422.030) exploatațiile mai mici de 5 ha, în număr de 3,14 milioane, reprezintă 91,81 din totalul exploataţiilor şi utilizează 28,7% din SAU. Dintre acestea, în categoria 2-5 ha se
regăsesc 660 mii de exploatatii.
Odată cu creșterea dimensiunii peste 5 ha, numărul fermelor este în scădere astfel că, ponderea acestora din total pentru categoria 5-50 ha este de 7,7% (262.930), respectiv 0,17% pentru 50-100 ha (6.010) și doar 0.36% revine fermelor cu dimensiunea peste 100 ha (12.310). Suprafața exploatată pe grupe de mărime este: 20,2% din SAU pentru categoria 5-50 ha, 3.3% din SAU pentru exploatațiile de 50-100 ha și 48% din SAU pentru cele mai mari de 100 ha.
Pe lângă aceste vulnerabilități se precizează și care sunt ”punctele tari” ale agriculturii noastre, inferior numerice comparativ cu cele slabe:
– Suprafață agricolă semnificativă cu pondere crescută a terenurilor arabile
– Valoare adăugată netă crescută în cazul exploatațiilor comerciale care utilizează peste jumătate din suprafaţa agricolă
– Condiții agro-pedoclimatice deosebit de favorabile unor culturi de nișă în special în fermele mici.
Abandonarea activității agricole, printre amenințările care bat la poarta exploatațiilor din România
La capitotul amenință se arată că pe fermierii români îi poate paște abandonarea activității agricole din cauza veniturilor mici și variațiilor mari ale acestora.
Printre alte amenințări se mai numără:
-Fluctuația prețurilor pentru produse agricole și expunerea fermierilor la riscuri de piață
– Creșterea prețurilor la energie și inputuri;
– Creșterea numărului de fenomene climatice extreme și a intensității acestora
– Reticența fermierilor în utilizarea tehnologiilor noi, datorată incapacității susținerii financiare,
precum și interesul scăzut asupra formării și școlarizării în vederea folosirii tehnologiilor avansate.
– Impactul negativ asupra exploatațiilor cauzat de dezastrele naturale, fenomene climatice nefavorabile și evenimente catrastofale
– Încetinirea fenomenului de schimbare a generațiilor în managementul fermelor ca urmare a menținerii fenomenului de migrare a populației tinere.
