FERTILIZAREA CU AZOT PRIMĂVARA
Horia-Victor Hălmăjan – Agrointeligența
Mărimea producţiei și calitatea acesteia depind la toate culturile de doza de azot aplicată la ieșirea din iarnă.
În ultimii doi ani, analizele de sol sau a tehnologiilor aplicate ne-au arătat că nu trebuie să ignorăm cantitatea de azot prezentă în sol la desprimăvărare.
Printre primii care au (re)înțeles acest lucru a fost Lucian Buzdugan, primul care a anunțat că la fertilizarea porumbului a ținut seama de cantitatea mare de azot prezentă în sol la desprimăvărare (în jur de 150 kg N/ha).
Lucrurile nu sunt noi, ci doar uitate/ignorate. În 1989 a fost publicată pentru învățământul de masă și instruirea cadrelor din agricultură, lucrarea „Metodologia de stabilire a dozei de azot care se aplică primăvara în funcţie de rezerva de azot mineral (Nmin) din profilul solului”.
În țările cu agricultură performantă se poate observa că în tehnologiile recomandate pentru grâu, porumb, floarea-soarelui etc. capitolul de fertilizare are următoarea structură:
a) Dozele de fosfor și de potasiu se stabilesc în funcţie de conținutul solului în aceste elemente. Analizele de sol se fac o dată la 4-5 ani.
b) Fertilizarea cu microelemente prin aplicarea la sol sau prin îngrăşăminte foliare se face în urma unor analize de sol (o dată la 3-4 ani) sau de plantă (anual).
c) Doza de azot se stabilește cu ajutorul unor instrumente pentru luarea deciziilor cum ar fi cele care determină conținutul de clorofilă, suprafața foliară, biomasa etc. pentru culturile semănate toamna, sau în urma unor analize de sol care se fac primăvara pentru speciile semănate atunci.
De ce este nevoie de analize de sol primăvara?
Au nevoie de analize doar fermierii care vor să-și maximizeze profitul. În anumite condiții, în solurile fertile și bine lucrate, primăvara se pot găsi cantități mari de azot ( de exemplu 150 kg N/ha).
Dacă subevaluăm mărimea lor și aplicăm doza calculată, cresc mult cheltuielile (dublăm doza de zot) și pot apare fenomene de fitotoxicitate sau de poluare.
Cunoscând mărimea cantității de azot din sol, în IMB s-au obținut aproape 19 t/ha, aplicând „doar” 160 kg N/ha.
Necunoscându-se mărimea cantității de azot din sol, s-au aplicat la rapiţă 157 kg N/ha pentru un spor de numai 165 kg/ha.
Putem reduce cheltuielile cu analizele de sol?
În Franţa, doza de azot care se administrează primăvara la rapiţă se calculează în funcţie de biomasa acumulată de plante până la ieșirea din iarnă. Se consideră că pentru fiecare kilogram de biomasă epigee formată (recoltată de la suprafața solului, de la colet), pe metru pătrat, plantele de rapiţă absorb din sol 70 kg N/ha.
Putem evalua cantitatea de azot prezentă în sol în intervalul semănat – momentul actual. Se recoltează biomasa aeriană de pe câte 1 mp din mai multe locuri dintr-o solă, în funcţie de uniformitatea plantelor.
Masa plantelor recoltate exprimată în kilograme se înmulțește cu 70 și se obține cantitatea de N absorbită de rapiţă. De exemplu, dacă biomasa/mp a cântărit 1,5 kg, plantele au absorbit 1,5 * 70 = 105 kg N/ha.
Propuneri
1. Determinați biomasa medie de pe 3 mp din fiecare parcelă cultivată cu rapiţă. Ex. (1,2 kg/mp + 0,8 kg/mp + 1 kg/mp)/3. Biomasa medie este 1 kg/mp.
2. Înmulțiți biomasa medie/mp exprimată în kg cu 70 ca să aflați cantitatea de N absorbită de rapiţă. 1 * 70 = 70 kg N/ha.
3. Comparați dacă se poate, potențialul de producţie al diferitelor parcele semănate cu rapiţă în ferma dv., ținând seama de azotul absorbit din sol.
4. Reevaluați doza de azot pe care doriți să o folosiți la culturile de primăvară, dacă rapiţa din solele vecine are o biomasă mare. Dacă rapiţa a acumulat 140 kg N/ha (2 kg biomasă/mp), s-ar putea ca și pe parcela alăturată, pregătită pentru porumb, azotul mineral să fie în cantitți foarte mari.
5. Comparați dacă se poate, viteza de creștere (biomasa/mp) a hibrizilor cultivați de dv.
Anexa
Această operație trebuie făcută primăvara, înainte de reluarea vegetației.
În urmă cu aproape 10 ani, l-am rugat pe Raymond Reau (Terres Inovia) să-şi spună părerea despre aplicarea în România a metodei descrise în continuare.
Modul de lucru este următorul:
a) Se determină biomasa epigee de pe suprafaţa de 1 mp, înainte de reluarea vegetației, în cel puțin 3 repetiții.
b) Se calculează doza de azot după formula:
Doza N = (65 x Recolta scontată – Biomasa epigee x 70 – 50) / 0,8 unde:
• 65 reprezintă valoarea consumului specific de azot (kg N/tona de seminţe).
• Recolta scontată este producţia planificată, exprimată în tone. Se determină făcând media producțiilor de rapiţă obținute pe fiecare parcelă.
• Biomasa epigee este cantitatea de biomasă proaspătă (plantele se tăie de la colet), exprimată în kilograme, recoltată de pe suprafaţa de 1 mp.
• 70 este coeficientul de conversie a biomasei epigee (kg/mp) în azot absorbit/ha. Dacă biomasa este de 1 kg/mp, plantele au absorbit din sol 70 kg N/ha.
• 50 reprezintă cantitatea de azot mineralizat din sol, exprimat în kilograme, folosită de către plantele de rapiţă. Pe solurile din România, această valoare poate varia de la 25 kg N/ha la 75 kg N/ha.
• 0,8 este coeficientul de utilizare aparentă a îngrăşămintelor. Din doza aplicată, numai 80% din azot este utilizată pentru formarea recoltei.
Exemplu de calcul: un fermier îşi doreşte să obţină o recoltă de 3 t/ha. Biomasa medie de pe 1 mp este de 0,6 kg (plantele recoltate de pe 4 m liniari când distanţa între rânduri este de 25 cm). Solul este fertil, astfel încât se utilizează valoarea de 50 pentru azotul mineralizat din materia organică a solului.
Aplicând formula de mai sus se obţine:
Doza N = (65 x 3 – 0,6 x 70 – 50)/0,8 = (195 -42 – 50)/0,8 = 128,75 kg N/ha
Aşadar, cantitatea de azot ce trebuie administrată în acest caz este de 128,75 kg N/ha.
