Le Beaujolais est arrivé – sau efectul Pavlov asupra cosumatorilor
agrointeligenta.ro
O variantă argotică a Marseillese-ei sună sună cam aşa: Allons enfants de la patrie, Le Beaujolais est arrivé. Şi asta pentru că „a treia joi a lunii noiembrie” anunţă lansarea pe piaţă a celui mai popular dintre vinurile noi ale Franţei.
„Le Beaujolais est arrivé” este o poveste despre cum să transformi un produs care prin calităţile sale nu se prea califică printre vinurle bune într-unul vandabil prin forţa unei strategii de marketing camuflate într-o „tradiţie” careia nu îi poate scapa nimeni, cel puţin în Paris.
Le Beaujolais Nouveau este un vin „nou” îmbuteliat şi trimis spre consum în cel mult 6-8 săptămâni de la recoltarea strugurilor, produs în Burgundia din strugurii Gamay având o culoare de bază specifică regiunii roşu de Burgundia cu uşoare reflexii de rose şi cu un gust fructat în care se pot identifica nuanţe de pară, smochină sau banană.
Datorită „modului de producere” este un vin puţin taninos, motiv pentru care, cum se spune „se dă la băut”. Asta este singura lui calitate. Beaujolais-ul nu se lasă la maturat şi cu atât mai puţin la învechit, întrucât nu se îmbunătăţeşte odată cu vârsta. Există şi Beaujolais-ul vechi, dar e doar o „escroherie” pe care eşti pus să plăteşti mai mult decât face.
Vinul acesta nu ar avea nicio căutare dacă nu ar fi bine „marchetat” prin intermediul unui calendar special în care de secole în a treia joi a luni noimebrie la miezul zilei el să fie lansat cu „surle şi trâmbiţe” în „crâşmele” mai cu dischis sau mai fără din Paris, Franţa şi chiar din multe alte locuri din lume.
Pe lângă meniurile scrise de obicei cu cretă pe o tablă mobilă (cam cm aveam la şcoală daoar că a noastră era pusă pe perete) apar din Montmartre până în Montparnasse afişe, „anunţuri” care mai de care mai colorate şi mai meşteşugit întoarse din condei prin care „muşteriul” este informat că „A venit Beaujolais-ul”.
Primul lucru pe care îl cer cei care intră în localuri în această a treia joi a lui noiembrie este… Beaujolais-ul – şi, după accentele cu care auzi această întrebare „Avez vous de Beaujolais?” – îţi dai seama cî sînt, parizieni, dar şi străini – americani, spanioli, italieni, nemţi şi chiar chinezi.
Mai mult, în această a treia joi a lunii noiembrie, garcon-ul îţi spune imedia după „bonjour monsieur, damme” înainte de a-ţi prezenta oferta casei, „Nous avons un tres bon Beaujolais”. Şi da! fiecare are Beaujolais-ul lui, a cărei provenineţă o subliniază îngroşat. Nu de alta, dar dacă ai gustat din Beaujolais-ul altuia să fii curios şi să iei şi din al lui – nu e o mare diferenţă, dar curiozitatea…
Băutor de bere, whiskey, sake, tequila, votca şi chiar…cola să fi şi tot iei „un verre” cel puţin.
Beaujolais-ul dispare în cel mult două săptămâni. Toată lumea îl vrea şi toată lumea îl bea. Pentru că dacă „este a treia joi a lui noiembrie”, reflexul condiţionat cultivat de generaţii spune că trebuie să se bea…Beaujolais.
Anul acesta vinul este puţin în Franţa. Producţia a atins minimumul ultimilor 40 de ani, 4 miliarde de litri (comparativ cu 5 miliarde de litri în 2011).
Trecând peste toate acestea… şi la noi cândva era un câtec „de-aş mai duce-o pîn la toamnă/Leliţă Ioană/Să beau vin să mânc pastramă/ Leliţă Ioană/… oare aici nu aveam şi noi o tradiţie de consum pe care poate ar trebui să o redescoperim pentru bienele tuturor – podgoreni, „cârciumari” şi băutori?
