Aderarea la UE a nenorocit sectorul creşterii porcilor din Ungaria.
agrointeligenta.ro
În anii ’90, când România era forţată să închidă mamutul Comtim, ungurii îşi măreau capacităţile pentru a acoperi golul. În anii 2000, a venit rândul Ungariei să se restrângă.
Ultimii zece ani nu au fost deloc prielnici pentru sectorul de creştere al porcilor din Ungaria – scumpirea de la an la an a furajelor şi creşterea tot de la an la an a importurile de carne ieftină reprezentând motivele cele mai importante pentru care crescătorii locali au decis diminuarea constantă a efectivelor.
Sectorul de creştere al porcilor era în momentul căderii regimului comunist, în 1989, unul dintre cele mai importante din zootehnia ungară datorită cadrului mult mai liberal din aceastăţară. Mai eficiente pentru că aveau deja experienţa unei pieţe mult mai puţin dirijate fermele mici şi mijlocii s-au adaptat mult mai bine la tranziţia către economia de piaţă decât complexele de creştere a porcilor din România, fiind capabile să susţină, pe lângă acoperirea cererii interne, exporturi semnificative în regiune, în special în fostele state comuniste.
Intrarea în Uniunea Europeană, în condiţiile negociate de Ungaria, a produs o deraiere semnificativă a bunelor evoluţii din sectorul creşterii porcilor din această ţară.
Fermierii ungari s-au trezit concuraţi de importuri mult mai ieftine provenite din ţările zonei euro a căror competitivitate nu este asigurată exclusiv de factori ce ţin de producţia agricolă ca atare ci de condiţiile mai accesibile de obţinere a creditelor bancare şi de diferitele „artificii” acceptate de statele proprii prin care importurile de furaje din ţările emergente (Brazilia) peste cota europeană erau mascate astfel încât să nu fie grevate de taxe.
La acestea s-a adăugat înmulţirea anilor secetoşi în urma cărora atât în Ungaria cât şi pe piaţa internaţională preţul furajelor a crescut.
Consecinţele acestor factori sînt foarte vizibile, în zece ani, potrivit datelor institutului ungar de statistică, numărul porcinelor s-a diminuat cu 40%. Cele mai relevante date arată că dacă în 2001, numărul porcilor crescuţi pentru sacrificare era de 4,8% deţinuţi în procente egale (50%) în ferme şi gospodării familiale, în 2011 acesta era de doar 3 milioane (-37%)dintre care majoritate (66%) erau crescuţi în ferme iar restul (33%) în gospodării familiale.
Fermierii ungari acuză atât comportamentul băncilor (în special al celor cu capital străin – care deţin cota cea mai importantă din piaţa ungară) care oferă condiţii diferite de creditare în Ungaria faţă de alte ţări europene de unde provin importuri de carne de porc ieftine, dar şi autorităţile ungare cărora le reproşează că nu fac suficient pentru a facilita pătrunderea pe piaţa locală a unor importuri ieftine de furaje aşa cum şi alte state europene o fac.
